La bizantinul
Kekaumenos, scriitor de pe la 1070, al cărui text s-a descoperit abia de vreo
zece ani, ne întâmpină următorul pasaj:
„Să ştiţi de la
mine, voi şi ai voştri, ca al valahilor neam e necredincios la culme şi
stricat, nici lui Dumnezeu ţinând credinţă dreaptă, nici împăratului, nici
rudei sau amicului, ci silindu-se a-i amăgi pe toţi. Mari minciunoşi şi tâlhari
vestiţi, ei sunt pururea gata a jura prietenilor cele mai grozave jurăminte şi
a le călca apoi cu uşurinţă, făcând frăţii de cruce şi cumetrii, meşteri de a înşela
prin ele pe cei proşti. Niciodată n-au fost ei cuiva cu credinţă, nici chiar
vechilor împăraţi ai romanilor. Împăratul Traian îi atacase, i-a strivit de tot,
i-a robit, ucigând pe împăratul lor Decebal, al cărui cap a fost înfipt într-o
suliţă în mijlocul oraşului Roma. Ei sunt aşa numiţii daci şi bessi. Dintâi
locuiseră în vecinătatea Dunării şi a fluviului Sau numit astăzi Sava, unde
acum locuiesc sârbii, în locuri tari şi grele de străbătut, pe care răzemându-se,
făţăriau iubire şi supunere către vechii împăraţi, pe când din întăririle lor năvăleau
şi pustiau provinciile romanilor, încât aceştia, pierzând răbdarea, precum am
spus-o, i-au strivit. Atunci fugind de acolo, ei s-au răspândit în tot Epirul şi
Macedonia, cei mai mulţi s-au aşezat în Elada...” (Vasilievski, Petersb.,1881,
p. 106-2, 169).
În acest pasaj
este o parte pe care Kekaumenos a luat-o din lecturile sale clasice, bunăoară
despre bessi din Strabon (VII, 5 şi 12) şi despre lupta lui Traian cu Decebal
din Dio Cassius (ed. Gros, IX, 419); este o parte însă, în privinţa căreia el
nu putea să aibă decât informaţiuni personale, şi anume:
1° în secolul XI românii locuiau în Epir, în
Macedonia, foarte mulţi în Elada ;
2° acei români ştiau să ameţească şi să înşele prin
viclenie pe toţi duşmanii lor ;
3° ei veniseră acolo, fugind dintr-o regiune învecinată
cu râul Sava, adică nu din Dacia, ci din Pannonia.
B.P. Haşdeu
Trimiteți un comentariu