Home » , , , , , , , , , » Baskert = Bucureşti?

Baskert = Bucureşti?

Written By Dragos Gros on duminică, 4 mai 2014 | 06:31


 Marea întindere a Imperiulul Mohamedan, prin răspândirea Islamului peste cele trei părţi ale lumii, i-a împins adesea pe musulmani la călătorii foarte depărtate, la care mai contribuia şi tendinţa de a face prozeliţi, de a împrăştia legea lui Mohamed. Afară de aceasta, preceptul religios al Islamului, care-l constrânge pe fiecare musulman a întreprinde Hagiul (călătoria religioasă la Mekka) cel puţin o dată în intervalul vieţii, era un impuls continuu pentru a deştepta curiozitatea arabilor şi a le conduce la străbaterea ţărilor până atunci necunoscute. Vom cita aici numai pe unii din acei celebri, de ex. Ibn Batuta, Masudi, Istahri, Makrizi, Iakut etc., cărora mai cu seamă le datorăm cunoştinţe, mai mult sau mai puţin exacte, asupra stării popoarelor nordice, mai peste tot timpul Evului Mediu. Multă lumină s-a reversat prin aceasta, între celelalte, asupra instituţiilor, moravurilor şi dezvoltării istorice ale ruşilor şi celor mai multe popoare turanice, care din timp în timp au cutreierat pământul României. În cercetarea şi ilustrarea acestor notiţe, răspândite printre autorii arabi s-a distins mai cu deosebire Frahn şi Dörn.

Întinzându-şi arabii incursiunile chiar până în Ungaria de astăzi, nu se poate să nu dăm de vreo urmă privitoare la pământul României; şi asupra unei astfel de urme ne-a atras atenţia d. Blau în studiul său asupra limbii cumanilor (Zeitschrift d. Deutsch. Morgenlandischen Gesellschaft, vol. XXIX. p. 566. No. 41), unde, raportându-se la un pasaj din Iakut, scriitor de pe la începutul sec. XIII, d-sa crede a fi găsit în Baskerd-ul de acolo - Bucureştii de astăzi. D. Blau se mărgineşte a o spune într-o notiţă de cinci rânduri. Luând această notiţă ca punct de plecare, noi am cercetat şi iată ce aflăm.

Pasajul pe care-l are d. Blau în vedere este, în traducere, cel următor: „Am văzut în Aleppo (Alep – Asia Mică) mai mulţi numiţi baskerdieni cu părul plav şi de statură puternică, învăţând teologia, sectatori hamfiţi. Întrebându-l pe unul dintr-înşii despre ţara lor şi situarea sa, îmi răspunse: „ţara noastră este dincolo de Constantinopole, sub domnia unui popor franc numit unguri. În ţara noastră se află 30 de oraşe, dintre care fiecare ar putea fi o provincie întreagă, însă regele nu ne permite a fortifica vreunul din ele, de frică că ne vom răscula. În jurul nostru sunt provincii creştine: către miazănoapte slavii, către miazăzi ţara Papei din Roma, Papa însă este capul francilor, locţiitorul lui Christos, întocmai cum e la noi Califul şi în tot ce priveşte religia se împlineşte porunca lui. Spre apus e Andalos(?), iar spre răsărit Bizanţul, Constantinopole şi tot ce depinde de el. Limba noastră e o limbă francescă şi portul nostru e ca al lor. Facem împreună cu dânşii servicii militare, omorând numai pe apostaţii Islamului(?). Îl întrebasem apoi de originea Islamului pe la dânşii şi de modul cum se susţin în mijlocul necredincioşilor. El îmi răspunse că i-a auzit pe mai mulţi strămoşi care ziceau că ar fi venit în ţara noastră, deja de multă vreme, şapte cete de bulgari fugari musulmani, care se aşezară lângă noi, ne arătau rătăcirea noastră şi ne îndreptau pe calea cea dreaptă a religiei mohamedane şi astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns musulmani. Îl întrebai dacă jură(?) domnitorului, precum este obiceiul la franci. Îmi răspunse că numai soldaţii jură şi poartă uniforme ca francii, dar nimeni altul afară de dânşii. La întrebarea mea despre depărtarea de aici până în ţara lor, îmi zise „de aici până la Constantinopole sunt aproape două luni şi jumătate, iar de la Constantinopole până la noi tot pe atâta”.

Istahri, pomenind în cartea sa pe Bas'g'erd, zice: „de la Bas'g'erd până la bulgari 25 zile şi de la Bas'g'erd până la Bug'inak, un gen de turci, 10 zile”. Al doilea pasaj pe care-l menţionează d. Blau, este cel comunicat de Dorn din geograful şi călătorul arab Abu Hamid el-Andalusy (+566 = 1169), care, sub rubrica „despre Rumiia mare”, zice: „Când eram în Bas'g'ird în anul 545 (1150), era între mine şi Rumiia cale de câteva zile”. Descripţia geografică, ni se pare, nu poate lăsa vreo îndoială că aici e vorba de un Bas'kerd meridional; până la d. Blau însă toţi confundau acest Bas'kerd cu un altul, pomenit de însuși Iakut deodată cu acesta, în numele lui Ibn Foszlan (sec. X) şi care era neapărat în ţara actuală a başkirilor, în nordul Rusiei. Tot astfel amestecă autorii arabi pe bulgarii de pe Volga cu cei de la Dunăre; de ex: Ibn Haukal (în traducerea engleză W. Ouseley), care zice (p. 19) că bulgarii ar fi lângă Imperiul Bizantin şi ar fi în cea mai mare parte creştini, pe când aiurea (p. 187, 190) vorbeşte numai de bulgarii de pe Volga.

Ibn El-Wardy, compilându-l pe Masudi, numeşte Bas'kerd un popor turc, unul dintre cele patru între khazari şi popoarele de către răsărit. Fiind notiţa coruptă, îl vom cita pe Masudi, izvorul adevărat, care zice: „Între Ţara Khazarilor şi Occident sunt patru popoare turceşti, trăgându-se de la un strămoş. Ei sunt nomazi şi orăşeni, tari şi viteji. Fiecare popor îşi are regele propriu. Ţara fiecăruia este în întindere de câteva zile, ajungând câteodată până la marea Nites (Pont). Excursiile lor se întind până la oraşul Rumiia (Ţara Rumică: Bizanţ sau Italia?) de unde dau de ţara Andalus(?). Unde au venit, acolo au ei supremaţia. Au încheiat pace cu khazarii şi alanii. Locuinţa lor atinge Ţara Khazarilor. Poporul cel dintâi este Bug'ina, al doilea Bas'g'erd, al treilea Buginak, cel mai puternic dintre toţi şi al patrulea Nokerd (posibil Novgorod). Regii lor duc o viaţă nomadă. Pe la anii 20 ai veacului al patrulea (după 932 d.Chr.) au avut multe lupte cu bizantinii (rum)”. Acest Bas'kerd de origine turcă, ni se pare a nu fi totuna cu Baskerdul de mai sus, de origine „francescă”, turanizat sub influenţa Islamului; asemenea şi distanţa ar fi prea mică de la Constantinopole până la Bas'kerdul din nord.

O populaţie musulmană pe pământul României, care n-a lăsat nici o urmă a existenţei sale, nu este ceva de mirare, dacă ne vom aduce aminte micşorimea lor faţă cu creştinii şi fenomenul analog în Rusia mică, în care au locuit musulmanii, ba chiar au şi domnit mai multe secole, dar au pierit cu totul, încât numai din autori avem cunoştinţă de dânşii. Un argument puternic pentru originea ne-turanică a baskerdienilor lui Iakut, afară de împrejurarea că vorbeau „o limbă francă” – împrejurare secundară, căci acelaşi autor îi numeşte şi pe maghiari „popor franc” - este aserţiunea că au locuit din antichitate în vecinătatea Ungariei şi au fost islamizaţi numai prin irrupţiunea hoardelor bulgare musulmane. Dacă s-ar admite însă ne-turanismul lor, totuşi mai rămâne întrebarea: cine să fi fost oare? Romani? Slavi? Germani? Iată o nouă problemă în problemă; deocamdată - sub judice lis. Deşi încercarea d-lui Blau de a identifica Baskerdul din Iakut în Bucureşti nu ne convinge deloc, totuşi ea are meritul, în orice caz, de a atrage atenţia istoricilor români asupra unui nou câmp de cercetări: literatura geografică arabă.


Moses Gaster
Share this article :

Trimiteți un comentariu

 
Support : Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. Enciclopediae - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger