Hazna

 Hazna f. (şi haznea) I. [depozit de bani] 1. Vistieria ţării, tezaurul Statului. N. COST. 26: hazneua împărătească toată, cu tunuri, cu erbării, le-au luat toate nemţii. DION. 170: le-au poruncit să ia bani din haznalele împărăteşti. VAC. 295: Turcii n-avea gătire de oaste din vreme, nici de haznele. UR. VI, 449 (d 1774): să facă haraciul teslim la împărăteasca mea haznea. AL. T. 1388: să cumpere otcupul ocnelor pe 5 ani, cu preţ destul de folositor pentru hazna. GANE II, 269: căpitanul pe a cărui cap ai pus preţ aurul haznalei. CR. I, 67: am să-l dau în haznaua cu bani.

2. tezaur, comoară în genere. OD. I, 122: bogăţii adunate de prin toate ţările vecine în haznaua Patriarhiei; 118: o culă în care se aflau paraclisul, haznaua sau comoara şi patul domnesc. PANN, 60: un sultan ca tine bogat cu haznale; ISP. 371: să mai mergem şi pe la haznaua împărătească. STANC. 283: împăratul puse de-l prinse şi-l aruncă în haznaua de bani, unde erau galbeni sclipitori. Vorba revine adesea în poezia populară (şi sub forma azna). TEOD. 481: Smarandul haznalelor, din darul cadânelor; 588: Hai, c-am găsit de-o hazna. WEIG. Rum. Dialekte, 77 (d. Olt): Descuie poarta să bag aznaua. BUR. 105: Mare tainiţă făcea, haznalele le îngropa.

3. cassieria judeţului (mai mult ironic). AL. T. 226: tot Leonaș a furat şi banii haznalei.

4. (sens arhaic) sumă de bani în valoare de mai multe pungi. NEC. 259: au sosit şi un Pașă cu o mie de iniceri cu 800 de pungi de bani, hazneaua. 

II. [depozit de apă] 1. (sens arhaic) rezervor de apă. AMR. 169; acest Grigorie-Vodă au adus şi apa de la hazna, cu mare cheltuială şi cu meşteri aduşi din alte ţări. KOG. 228: Măria sa au făcut o haznea mică în trei colţuri la poarta curţii Domneşti, dinaintea haznalei celei mari a tătâne-său. IST 1715, p. 111: la izvoade este făcută hazna cu boltă de piatră. Doc. IV, 102 (d. 1793): haznaua apelor ce se impărţește în oraşul Bucureşti.

2. (sens modern) canal de scurgere, cloacă. BOGD. COM. 5: du-te fuga la hazna și adă apă să-i dau să bea. MARION, 36: turna pe gât ca într-o hazna. GHICA, 498: podelele aruncau în sus din hazna stropi de noroi.

HAZNA, HAZNE (ar. hazine), trésor, trésorerie, trésor de l'Etat, caisse d'un département, tribut payé annuellement par une province; somme de 36.000 bourses turques; dépôt, réservoir d'eau; cum. kazna „gazophylacium”; bulg. sârb. hazna „comoara şi bazin”, vsl. pol. rus. kazna „fiscus”: alb. hazne, sp. alhacena, „dulap”.

Vorba a supravieţuit în ambele ei accepţiuni fundamentale, comoară şi cloacă, accepţiuni deopotrivă răspândite în Muntenia şi Moldova.

Lazăr Şăineanu