Osmanlîie - Limba turcă

Written By Dragos Gros on marți, 2 septembrie 2014 | 08:01


  Influenţa arabo-persană. Limba turcă, definitiv fixată la Constantinopole în 1453, a exercitat o influenţă însemnată asupra limbilor din Sudul şi din Orientul Europei şi această influenţă a mers crescând paralel cu rolul politic din ce în ce mai mare al Semilunei în Europa. Fondul osmanlîiei, primitiv tătar, era cu totul insuficient a servi de organ une noi civilizaţii. Ea recurse astfel de timpuriu la arabă şi persană, limbi grăite de popoare ce le uneau aceleaşi credinţe religioase. Deja în vocabularul cuman din 1303 se văd urme de asemenea împrumuturi.

Dacă persana a fost cultivată pentru bogăţia ei poetică, apoi araba deveni un izvor de îmbogăţire nu numai pentru ideile de ordine morală şi religioasă, ci şi pentru terminologia administraţiei, jurisprudenţei, a ştiinţei şi a literaturii. În urma acestei duble infuziuni şi într-o doză atât de mare, turca literară deveni un amestec de trei idiome diverse, semitica, indo-europeana şi altaica. Una şi aceeaşi noţiune e adesea reprezentată prin câteşitrele aceste elemente. Dar osmanlîia (cu dialectele-i principale: rumeliot şi anadolén) rămase şi mai departe fondul graiului popular, prezentând sub acest raport cea mai mare analogie cu cumana şi cu celelalte idiome orientale ale grupului turco-tătar. Nu numai că ingredientele numeroase arabo-persane n-au atins caracterul esenţial al limbii vulgare, ci dimpotrivă, aceasta din urmă a modificat profund şi conform spiritului ei aceste elemente străine, adaptându-le cu un mod de rostire propriu osmanlîilor şi îmbogăţindu-le cu nuanţe de sens necunoscute limbilor originare. Acele dintr-însele care au pătruns în popor au fost supuse unui asemenea dublu proces, formal şi ideal şi numai sub această formă turcită au intrat arabismele şi persanismele în idiomele balcanice.

Influenţa bizantină. Odată în contact cu cultura europeană, turcii căutară să-şi asimileze progresele popoarelor învecinate, bizantini (mai târziu greci moderni şi italieni), slavi şi unguri şi să primească de la fiecare dintr-însele o serie de termeni din sfera marinei şi a artei militare, din domeniul comerţului şi al industriei. De timpuriu în atingere războinică şi culturală cu Bizanţul, turcii, popor primitiv continental, învăţară să cunoască de la dânşii produsele mării şi tot ce priveşte marina. De aici termeni ca: fanar „fanal”, kadyrga „galera”, liman, talaz. Tot prin intermediul bizantinei a pătruns în turceşte (sau în arabă) elementul latin, cum indică forma grecizată a acestor împrumuturi: dinar „monedă de aur” (denarius), gümrük „vamă” (commercium), kamis „cămaşă” (camisia), kantar „balanţă” (centenarium), kiler „cămară” (cellarium). De la bizantini şi greci provine o parte însemnată a numelor de plante, dintre care unele (lucru curios!) s-au reîntors în neo-greacă sub forma lor orientală (punem în paranteze aceste dublete lexicale): abanos, anason, balsam, fistik, karanfil, portocal, tarhon etc.

Influenţa slavo-maghiară. Pe de altă parte, de la slavi şi unguri, turcii au împrumutat o parte din terminologia lor militară. Astfel de la slavi: čete „excursion pour faire du butin” (vsl. četa „trupa”, „ceată”), hatman „titre des chefs des cosaques, titre des gouverneurs de plusieurs provinces de l’ancien empire de la Crimée” (pol. hatman, rut. ataman şi vataman din germ. Hauptmann), kyral „roi”, „prince chrétien” (vsl. krali), kopia „lance” (vsl. kopiia); vaivoda „titre des gouverneurs de la Valachie, de la Moldavie et de la Transylvanie, commissaire de police du quartier Galata à Constantinople” (serb. voievoda „belli dux”); apoi: pelin (vsl. pelynu) şi visnè (bulg. visni „vişin”). De la unguri: palanka „espèce de fortification, lieu palissadé” (palánk), palaska „giberne” (palaszk), sălaş „tente” (szállás „adăpost”), varus „faubourg” (város : de unde rom. „oraş”); haidud „soldat hongrois à pied, brigand” (hajdù) şi tolvay „brigand” (tolvaj); birov „maire d'un village” (biró „judecător”) şi ispan „préfet d'un districte” (işpan); apoi obiecte necunoscute turcilor ca: hintov „carosse” (hintó), koči „voiture, espèce de litière” (kocsi) şi soba „poêle, fourneau” (szoba).

Influenţa romanică. Adevărata maestră a turcilor în domeniul navigaţiei fu Italia, de la care a împrumutat mai toată terminologia nautică (mai ales de la veneţieni şi genovezi, stăpânii mării): gomena „odgon de ancorat”, iskèle (scala), kalafat (calafatare), kaliun (galeone), kapudan sau kaptan „amiral” (capitano), trinketa „catarg” (trinchetta), vapor: (vapore). Prin raporturile comerciale ale Levantului cu veneţienii şi cu genovezii, limba turcă a căpătat o parte din nomenclatura ei comercială şi industrială: lokanda şi lostaria „birt european” (locanda şi osteria), simsar „samsar” (sensale), trampa „schimb” (tramuta); bareta „căciuliţă” (beretta), kaput „manta” (capotto), kundura „condur” (coturno) etc.

Din româneşte, afară de unele noţiuni speciale ţării noastre ca: boyar „nobil român”, gelate „dare veche” (găleată), ispravnik „cap de judeţ” kalaraș „curier” (toate la Hammer), mămăligă (asemenea în ung., serb. şi rut.) şi mukan „cioban din Ardeal” (mocan). Turcii au împrumutat vorbe ca: barda „securea dogarului”, kaser „un fel de brânză: caş (la plural, invers: caşcaval), kassatura „sabie-baionetă” (custura), dalavere „transaction” din daravere (dare-avere) şi nu din italianul „dare e avere” (cum crede Bonelli); lundura „luntre greoaie şi masivă”, masa „masă joasă cu un singur picior”; apoi numele Moldovei: Bogdan (alăturea de Moldovan). Negreşit, aceste împrumuturi din româneşte, al căror număr nu poate fi încă precizat, constituie în tot cazul o minimă parte în raport cu turcismele din vocabularul nostru; dar acelaşi fenomen se constată la maurii din Spania, care au îmbogăţit limba spaniolă cu un număr considerabil de cuvinte arabe, pe când numărul vorbelor spaniole intrate în arăbeşte se reduce la un minimum. Lucru altminterea uşor de înţeles, când se ia în considerare superioritatea culturală a celor două popoare orientale faţă de naţiunile supuse. În acelaşi raport etnic stau idiomele balcanice, sârbă, bulgară şi albaneză, ale căror puţine urme în vocabularul turcesc contrastează cu marele lor număr de turcisme; numai greacă modernă a compensat întrucâtva (şi aceasta mulţumită mai mult influenţei vechi greceşti şi celei bizantine) influenţa lexicală a osmanlîiei asupră-i.


Lazăr Şăineanu
Share this article :

Trimiteți un comentariu

 
Support : Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. Enciclopediae - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger