Home » , , , , , , » Apollonios din Rodos

Apollonios din Rodos

Written By Dragos Gros on duminică, 18 mai 2014 | 08:29


  S-a născut în Alexandria sau Naucratis în anul 295 î.Ch. şi şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în insula Rodos, unde a murit în anul 215 î.Ch. Apollonios a scris, între altele, poemul epic „Argonauticele”, în 4 cărţi, în care povesteşte peregrinările argonauţilor pe baza vechilor mituri greceşti. Poemul este monoton şi sec, dar plin de informaţii, mai ales geografice. Poetul a urmat o veche legendă, după care eroul Iason s-ar fi întors în patrie plutind din Pont pe apele Istrului, pentru a pătrunde apoi în Adriatică.

Argonauticele

IV, 282-293 Există un fluviu, [formând] cel mai îndepărtat braţ al Oceanului, lat, foarte adânc şi putând fi străbătut de corăbii de transport; [egiptenii] l-au numit Istru şi l-au făcut cunoscut din depărtare.
285 Acesta străbate singur câtva timp o regiune imensă; izvoarele sale murmură departe în munţii Ripei, dincolo de suflarea lui Boreas. Când intră în ţinutul tracilor şi al sciţilor se desparte în două: o parte îşi vărsa acolo, din depărtări, apa în marea noastră, iar alta, în urma celei dintâi, se aruncă printr-o deschizătură adâncă aflată deasupra Mării Siciliei, care este lângă ţara voastră, dacă într-adevăr Acheloos izvorăşte de la voi din ţară .

IV, 298-328. Veseli, [argonauţii] lăsară pe fiul lui Lycos acolo pe [ţărm] şi cu pânzele întinse pluteau pe mare, privind la munţii Paflagoniei. Ei nu înconjurară [promontoriul] Carambis, pentru că vântul şi lumina focului ceresc stăruiră, până când ajunseră la marele fluviu Istru. O parte din colhidieni, într-o căutare zadarnică ieşiră din Pont printre Stâncile Cyanee. Alţii însă s-au îndreptat spre fluviu. În fruntea acestora era Absirt, care se abătu din drum şi trecu prin braţul „Cel frumos”. De aceea sosi înaintea argonauţilor, trecând peste grumazul pământului, în golful cel mai retras al Marii Ionice, căci Istrul înconjoară o insulă cu numele de Peuce, în formă triunghiulară, întinzându-şi lăţimea către ţărmul mării, iar vârful cel îngust spre fluviu. În jurul ei se despart două braţe. Unul se numeşte braţul Narex, iar cel din partea cea mai de jos „Cel frumos”. Pe aici se mişcară mai repede Absirt şi colhidienii. [Argonauţii] însă pluteau în larg, departe de meleagurile cele mai de sus ale insulei. Păstorii de pe câmpii îşi părăsiră turmele nenumărate de oi pe păşunele umede, de teama corăbiilor şi priviră spre (navigatori) ca spre nişte fiare, când aceştia apărură de pe marea plină de cetacee. Ei nu mai văzuseră niciodată, înainte vreme, corăbii care străbat Marea, [după cum] nu văzuseră nici sciţii cei amestecaţi cu tracii, nici siginii, nici graucenii, nici sindii care locuiesc în jurul vastei câmpii pustii Laurion. Deci, după ce trecură de muntele Anguron şi pe lângă stâncă înaltă Cauliac aflată departe de muntele Anguron, în jurul căruia Istrul îşi desparte apele în două braţe şi se varsă în mare, pe o parte şi pe cealaltă, pe lângă câmpia Laurion; atunci colhidienii ieşiră în marea lui Cronos (Adriatică) şi ocupară pretutindeni trecerile, că nu cumva să le scape [cei urmăriţi].

Scolii la „Argonauticele” lui Apollonios

IV, 259. Timagetos, în cartea I a lucrării sale „Despre porturi” (fr. 1, FHG IV, 519) spune că Istrul coboară din Munţii Celtici, apoi dă în Lacul Celtic; după aceea îşi desparte apele în două braţe: unul se varsă în Pontul Euxin, iar celălalt în Marea Celitcă. Argonauţii au navigat prin această gură şi au ajuns în Marea Tireniană. După el se ia şi Apollonios.
IV, 284. „L-au numit Istru”. [Autorul] spune că Istrul coboară de la hiperboreeni şi din munţii Ripei; el s-a exprimat astfel, urmându-l pe Eschil, care spune acest lucru în „Prometeu eliberat” (fr. 197, Nauck); apoi, când ajung în regiunea dintre sciţi şi traci, [apele fluviului] se despart. Un braţ se varsă în marea dinspre noi, altul în Marea Pontică, [iar altul în Golful Adriatic]. Munţii Ripei sunt la răsărit, cum ne informează Calimah (fr. 215 Schneider): Trimit de la munţii Ripei, unde mai ales Eratostene [spune] în cartea a III-a a Geografiei sale (fr. III B, 99 Berger) că Istrul curge din locuri pustii şi înconjoară insula Peuce. Scymnos, în cartea a [X]VI-a a lucrării sale despre Europa, spune numai că Istrul curge dintr-o pustietate. Nimeni nu povesteşte că argonauţii au plutit pe acest fluviu spre marea noastră în afară de Timagetos (fr. 1 FHG, IV, 519), pe care îl urmează Apollonios. Scymnos [este de părere] că ei au navigat prin Tanais până la marea cea mare şi de acolo au mers la marea noastră. Istrul coboară de la hiperboreeni şi când apuca să ajungă în regiunea dintre Sciţia şi Tracia, se desparte în două: un braţ se varsă în Pontul Euxin, iar celălalt în Marea Tireniană.

IV, 306. Braţul „Cel frumos”: Istrul are trei braţe. Unul din ele se numeşte „Cel frumos”, precum zice Timagetos în lucrarea sa „Despre porturi” (fr. 2 FHG IV 519). Spre acesta se spune că a venit Absirt cu corabia.
IV, 310. Eratostene afirma în cartea a III-a a Geografiei (fr. III B, 98 Berger) ca în Istru se afla o insulă triunghiulară, deopotrivă ca mărime cu Rodos. Ea poartă numele de Peuce, întrucât are mulţi pini maritimi.
IV, 311. În jurul ei se despart două braţe împrejurul cotului [format de] Peuce, se zice că sunt două braţe ale Istrului, dintre care unul se cheamă braţul Narex, iar celălalt „Cel frumos”. În acesta din urmă au intrat mai repede cu corabia colhidienii împreună cu Absirt.
IV, 320. Sciţii sunt vecini cu tracii din Europa.
IV, 321 urm. Laurion este o câmpie a Scitiei. Timonax descrie cincizeci şi cinci de neamuri ale Scitiei în cartea I a lucrării sale „Despre sciţi” (fr. 1 FHG, IV, 522) în câmpia sindilor fluviul Istru se desparte. Un braţ al său se varsă în Adriatica, iar altul în Pontul Euxin.
IV, 324. „Muntele Anguron”, în apropiere de fluviul Istru. Pomeneşte de el Timagetos în lucrarea sa „Despre porturi” (fr. 3 FHG, IV 520). Stâncă înaltă Cauliac, din Sciţia, este în apropiere de Istru. Despre ea pomeneşte Polemon în „Întemeierile cetăţilor italice siciliene” (fr. 38 FHG, III 126).

Scolii din Cod. Paris. la argonauticele lui Apollonios

IV, 284. Expresia „l-au făcut cunoscut din depărtare” [este] în loc de „au cunoscut de departe fluviul”. [Autorul] spune că Istrul curge din regiunile hiperboreene şi din munţii Ripei, urmându-l pe Eschil, care afirmă aceasta în „Prometeu”. Când Istru ajunge în regiunea dintre sciţi şi traci, se desparte în două: o parte din ape se varsă în Golful Adriatic, iar alta în Pontul Euxin. Scymnos, în cartea a XVI-a a lucrării sale „Despre Europa”, spune numai că Istrul curge din locuri pustii. De asemenea, şi Eratostene ne informează că Istrul curge din locuri pustii şi înconjoară insula Peuce.
IV, 306 şi urm. Cum Istrul are două braţe, dintre care unul se numeşte „Cel frumos”, iar celălalt al lui Ares sau al lui Arex, prin braţul „Cel Frumos” a intrat cu corabia Absirt şi tovarăşii săi, iar prin cel al lui Ares argonauţii.
IV, 310 şi urm. Insula Peuce este numită „triunghiulară” fiindcă alcătuieşte un triunghi. Vârful triunghiului, care se află către cursul fluviului, a primit denumirea de cot, iar bazei dinspre mare i se spune lăţime. Eratostene afirmă în cartea a III-a a „Geografiei” sale că Istrul se varsă în mare prin două guri, pe lângă insula triungliiulara Peuce. [Ca mărime] insula este egală cu Rodos. Se numeşte Peuce, fiindcă are mulţi pini maritimi.

IV, 321 şi urm. Câmpia Laurion a Scitiei. [Autorul] spune că este pustie, fiindcă este cu totul nelocuită de oameni. „Sindii”, o populaţie a Scitiei, despre care aminteşte Hellanicos în lucrarea sa „Despre neamuri”, zicând: „Cine pluteşte prin Bospor [îi are în faţă pe] sindi. Mai sus de aceştia (sunt) meoţii”.
Share this article :

Trimiteți un comentariu

 
Support : Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. Enciclopediae - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger