Iată elementele asupra cărora Cantemir îşi
clădeşte edificiul:
1°. Pe la 1274 exista deja o Domnie în
Ţara Românească, de vreme ce tocmai pe atunci regele sârb Milutin luase în
căsătorie pe o fată a Domnului din Ţara Românească, ceea ce se constată într-un
mod pozitiv la bizantinul Nicefor Gregoras.
2°. De aici urmează că nu putea să se fi
întâmplat mai târziu decât pe la anul 1274 întemeierea Ţării Româneşti de către
Radu Vodă Negru de la Ardeal", nu pe la 1290 ca în acea cronică a Domnilor
Munteneşti, despre care Cantemir regreta că o cunoaşte numai după un singur
exemplar foarte nou, anume: „de la Radu Vodă începând până la Domnia lui
Constantin Voda Brancoveanul”.
3°. Fundatorul Moldovei, fie Bogdan, fie
Dragoş, trebuia să fi fost din aceiaşi familie Negru ca şi fondatorul Ţării
Româneşti, căci altfel nu s-ar putea înţelege epitetul de Neagră al Ţării
Româneşti şi al Moldovei totodată; “Acestui Bogdan Voda să-i fi fost porecla
Negrul se dovedeşte că şi Radu Vodă în Ţara Munteneasca s-au chemat Negrul,
amândouă, una s-a chemat Vlahia neagră, iar alta Bogdania neagră”.
4°. Nici Bogdan sau Dragoş în Moldova,
nici Radu vodă în Ţara Românească, nu se văd de nicăieri a fi fost cuceritori
sau cotropitori din afară, ci ne apar ca nişte moşneni porniţi într-o vreme de
pe câmpia cea dunăreană, adăpostiţi câtva timp în munţii Ardealului şi
reîntorşi apoi ca stăpâni netăgăduiţi după o lungă înstrăinare; cu alte
cuvinte, străini fuseseră ei în Făgăraş şi-n Maramureş, dar nu erau străini în
Moldova şi în Ţara Românească.
În
modul acesta Cantemir urcă întemeierea Ţării Româneşti la anul 1274 cel mai
puţin, rectificând cifra pe care o găseşte în cronica muntenească, unde ieşirea
Radului Vodă Negru o pune la anul de la Adam 6798, „care este de la Cristos
1290, adică cu 16 ani mai pe urmă decât Domnul de la Gregoras pomenit”. Apoi,
în cronica lui Nicolae Costin, precum în izvodul ce au avut „el însemnează”,
Cantemir află că Moldova a fost întemeiată de către un Dragoș-vodă, venit din
Ardeal „la anul de la Adam 6807, care este de la Hristos 1299, adică cu 9 ani
mai pe urmă de ieşirea Radului Vodă şi cu 25 ani mai pe urmă de Domnul românilor
de la Gregoras pomenit”. Fiind astfel între ambele întemeieri, a Ţării
Româneşti şi a Moldovei, o deosebire abia de 9 ani, Cantemir nu se sfieşte a
fixa pentru Moldova aceeaşi cifră ca şi pentru Ţara Românească, adică amândouă
Domniile se vor fi întemeiat pe la acelaşi an 1274. Încă un pas mai departe.
Întrucât Radu Negru şi Dragoş sunt contemporani, veniţi în acelaşi timp de
peste Carpaţi amândoi din aceeaşi familie Negru, Cantemir îi înrudeşte pe
întemeietorul Moldovei cu al Ţării Româneşti, numindu-i veri între dânşii sau
chiar fraţi, fii ai unui Domn din Ardeal. Şi aşa fiind, de ce oare acel tată
„Domn din Ardeal” să nu fi fost acelaşi Bogdan vodă, pe care istoria Moldovei
îi menţionează înainte de Dragoş? În sfârşit, după Cantemir descălecarea spre
Dunăre a tatălui fraţilor Dragoş şi Radu Negru n-a fost în realitate decât o
„reînturnare din Ardeal, la moşiile lor” cele străbune pe şesul României
dunărene, unde părinţii lor domniseră din vechime şi de unde fuseseră goniţi de
năvala mongolilor pe la anul 1237. Aceasta este teoria lui Cantemir, din care
după cum ne vom încredinţa mai jos vor rămâne trei fapte autentice:
1°. Negru-vodă n-a fost deloc un ardelean,
ci numai s-a întors din Ardeal în Ţara Românească, de unde era din
moşi-strămoşi de baştină ;
2°. Întoarcerea lui Negru-vodă din Ardeal
în Ţara Românească s-a întâmplat aproape tot atunci când s-a descălecat Moldova
3°
Negru-voda, o personalitate istorică precisă, trebuie deosebit de viţa
cea domnească colectivă a Negrilor, din care erau toţi: şi Bogdan şi Dragoş şi
Radu.
B.P. Haşdeu
Trimiteți un comentariu