Home » , , , , , , , , , » Sărbătorile creştine

Sărbătorile creştine

Written By Dragos Gros on miercuri, 26 martie 2014 | 07:38


 Părinţii bisericii au fost siliţi să treacă cu vederea şi alte lucruri de-ale păgânilor. Numai Paştele - cu sărbătorile care se schimbă, atârnând de Paşte - sunt stabilite de biserica creştină fără să fi avut amestec şi înrâurire  păgânismul la stabilirea lor. Dar sărbătorile statornice, acelea cu zi anumită, cad toate în zilele de sărbători ale pagânilor care s-au  încreştinat. De ce ? Fiindcă era greu să-i faci pe pagânii încreştinaţi să se lase deodată şi cu de-a sila de obiceiurile lor din strămoşi, să-şi lepede sărbătorile, să-şi uite idolii lor şi zeii. Ei trebuiau deprinşi cu încetul. Astfel s-au lăsat neatinse zilele lor de sărbători, dar în loc de zeii lor, cu încetul, s-au rânduit sfinţi creştini într-aceste zile, ca să fie sărbătoriţi. Toţi zeii păgâni au fost înlocuiţi cu sfinţi creştini. Iată ce scrie Papa Grigore cel Mare, către nişte călugări care căutau să le facă silă păgânilor încreştinaţi ca să se lepede de zeii lor: „Spuneţi lui Augustin că, după multă chibzuire, iată la ce convingere am ajuns, în ce priveşte încreştinarea englezilor. Cu nici un chip să nu dărâmaţi bisericile lor păgâneşti, ci să daţi jos numai idolii, să stropiţi clădirea cu aghiazmă, să clădiţi un altar şi să puneţi icoane. Căci, dacă acele clădiri sunt trainice, noi trebuie să le prefacem din temple păgâne în adevărate case ale lui Dumnezeu, ca astfel poporul, când va vedea că nu i se dărâma templele, să aibă tragere de inimă spre creştinism, să se întoarcă cu drag de la păgânism spre noi, să cunoască pe Dumnezeul nostru cel blând şi îngăduitor şi cu atâta mai cu drag să s-adune la biserică, cu cât vor şti că se  adună la locul unde au fost obișnuiţi să s-adune şi părinţii lor. Oamenilor inculţi şi spiritelor înăsprite nu le poţi tăia deodată felul lor de viaţă”.

Dintre aceste sărbători, Crăciunul e cea mai de căpetenie. Cum am spus, germanii păgâni sărbătoreau cu jertfe de vite şi cu jocuri începerea, adică naşterea anului lor, 9 zile. Cum să-i facă părinţii bisericii pe germanii încreştinaţi să se lepede dintr-odată de sărbătorile acestea? Era cu neputinţă. Deci le-au lăsat, dar le-au dat un caracter creştinesc: au înlocuit „naşterea anului” cu „naşterea lui Christos”. Sărbătorile păgânilor erau solare, adică sărbătoreau fenomene din natură şi mişcările soarelui. Aşa, tocmai în toiul verii, popoarele nordice aveau sărbătoarea lui Donner, zeul tunetelor, la şase săptămâni după solstiţiu (20  iulie). Sărbătoarea le-a fost lăsată, o are şi astăzi întreaga biserică creştină. Donner însă a fost înlocuit cu un sfânt, cu Ilie prorocul. Ba chiar şi puterile zeului păgân au rămas pe seama sfântului nostru. Donner aleargă peste nori cu carul de foc, tunând şi fulgerând. Iar Ilie tot aşa, în credinţele poporului. Dintre zilele de sărbători ale romanilor păgâni, mai  însemnată e Parilia, pentru noi. Ea se serba la 21-23  aprilie, tocmai în toiul primăverii, la șase săptămâni după echinocţiu şi cu șase săptămâni înaintea solstiţiului de vară şi însemna biruinţa luminii şi a căldurii asupra întunericului  şi a frigului iernii. Sărbătoarea a rămas şi la creştini: la 23 aprilie, îl sărbătorim pe eroul care biruie asupra balaurului din peşteri întunecate, pe Sf. Gheorghe.


George Coşbuc
Share this article :

+ comentarii + 1 comentarii

26 martie 2014 la 07:50

Intersant !...Mulțumim !...

Trimiteți un comentariu

 
Support : Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. Enciclopediae - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger