Geambaş m. I. (giambaș - sensuri archaice) 1. Acrobat, scamator (litt. cel
ce-şi riscă viaţa).
2. fig. intrigant, înşelător, seducător. NEC.
225: Dimitrașco-Vodă era un om bătrân, grec ţărigrădean de neamul lui, de
Cantacuzinești şi era om nestătător la voroavă, telpiz, amăgitor, giambaș de cel de la Fanar din Ţarigrad.
MUSTE. 33: nu era într-alt chip ce ca pre ciuma depregiur sine giambașii inbunători să-i izgonească.
KOG. Ill, 291: Nu sunt gelat de boieri, ce sunt giambaș de muieri!
(sensuri moderne) 1. negustor de cai, mai
adesea neonest: cu acest sens vorba e pretutindeni populară. Doc. VIII, 107 (d.
1801): giambașii să plătească
ierbărit pentru toţi caii ce cumpără. CR. I, 106: Moş Nichifor era şi giambaș de cai ... JIP. 73: îşi schimba
dorul şi mila bărbatului ca giambașii
caii la târguri. Ghica Rev. N. III, 220: când era zapciu, organizase o ceată de
ungureni de-i aducea cai furaţi şi avea giambași
pe la târguri de-i vindea.
3. fig. hoţ (într-un cântec din Muscel).
R.-Cod. 189: Sturzule, puştiule, giambaș
de pădure, înşelător de lume... Var. (arch.): giambaz. COND. 1693, p. 219: 3700
tal. S-au trimis cu Dorasi Comisul giambazilor ot Odriu.
ğambaz (pers. ğanbaz „qui joue sa vie”),
danseur de corde, bateleur, piqueur; marchand de chevaux, maquignon, courtier;
fig. fripon, personne rusée (du ğan „âine, vie” şi baz „qui joue”): bulg.
ğambaz „acrobat”, sârb. ğambas „cunoscător de cai”, pol. dzambas „mijlocitor”,
alb. ğambas „palavragiu”.
Lazăr Şăineanu
Trimiteți un comentariu