Home » , , , , » Bulgar

Bulgar

Written By Dragos Gros on sâmbătă, 8 februarie 2014 | 12:38


  Fiind vorba despre numele „bulgar”, pe care şi l-au însuşit mai târziu slavinii lui Iornande şi ai lui Procopie, aici este locul de a observa în treacăt că până în timpii de tot noi el era cu desăvârşire necunoscut românilor. Moşii şi strămoşii noştri numeau totdeauna pe bulgari „șchiai”. Aşa, de exemplu, despre cucerirea Bulgariei de către turci, cronicarul oltean Moxa (Haşdeu, Cuv. d. bătrâni, I, 402) zice: „Baiazid prinse pre șușmanul domnului șchiailor de-l tăie, ani 1395, atunci luară turcii ţara șchiailor cu totul. Cuvântul „șchiau”, ca simplu epitet, căpătase în gura poporului român înţelesul de „naiv” sau „rustic”.
Mitropolitul Dosoftei zice într-un loc (Synaxar, 1683, Dec. 29, f. 244 a): „om prostac şi șchiau şi cu totul ţărănatec”. Să se bage de seamă că în „șchiau”, nefiind un nume personal sau topic, ci un termen comun, s-au păzit cu rigoare legile fonetice: „șchiau” derivă din „sclavum” prin aceeaşi trecere a lui „cl” în „chi” şi prin aceeaşi vocalizare a lui „v” între vocale ca în „cheie” din „clavem”, „cheamă” din „clamat”, „râu” din „rivum”etc. Românii dară nu cunoşteau decât numele cel primitiv al ramurei polone aşezate în secolul VII peste substratul meso-latin, „sclavini” la Iornande. Albanezii, al căror fonetism se apropia, în această privinţă şi-n altele multe de cel românesc, nici dânşii nu numesc pe bulgari altfel decât „ştia”, Bulgaria „Ştiinica”. Despre rolul substratului românesc în naşterea şi-n dezvoltarea slavilor trans-danubiani au vorbit mai mult sau mai puţin unii şi alţii, mai ales reposatul Miklosich şi eu însumi în studiul meu „O pagină din sintaxa romano-albaneză” (Cuv. d. batr, II p.611 687). Va fi mult, mult, foarte mult de vorbit de acum înainte. Aici noi vom atinge un singur punct, care va întregi cele zise mai sus despre polonismul bulgarilor şi bohemismul sârbilor. Cele trei unităţi dialectale slavice se deosebesc una de alta nu numai prin fonetism, dar şi prin accentuaţiune. Ruteno-rușii au o accentuaţiune de tot liberă: accentul poate să cadă pe oricare silabă a cuvântului. La poloni şi la bohemi, din contră, accentul este nestrămutat şi anume: la poloni totdeauna pe silaba penultimă, la bohemi totdeauna pe prima silabă. Aşa, de exemplu, numele raului Ialomiţa poate să fie accentuat ruseşte în trei feluri: Iàlomiţa, Ialòmiţa şi Ialomìţa; poloneşte numai: Ialomìţa; bohemește numai Iàlomiţa - trei sisteme de accentuaţiune cu desăvârşire deosebite.
 De aici urmează că la bulgari, după cum este la poloni, accentul ar trebui să cadă totdeauna pe penultima, iar la sârbi, după cum este la bohemi,  totdeauna pe prima; şi întocmai aşa ar fi fost, dacă substratul românesc cel trans-danubian n-ar fi zguduit accentuaţiunea celor două straturi slavice de acolo. Românii, ca şi italienii, având o accentuaţiune pe deplin liberă, au altoit-o sârbilor şi bulgarilor. Această libertate de accentuaţiune s-a socotit până acuma la sârbi şi la bulgari ca un semn de unitate dialectală cu ruşii, pe când în fapt, ruşii, precum am văzut, n-au avut deloc de-a face nici cu bulgarii, nici cu sârbii. Însă accentuaţiunea românească n-a putut să distrugă peste tot la sârbi şi la bulgari cele două sisteme anterioare, astfel că sistema penultimară, cea polonă, se mai recunoaşte până astăzi la bulgari, iar sistema primară, cea bohemă, se mai recunoaşte până astăzi la sârbi. Şi iată cum:
1. Unele sub-dialecte bulgare, bunăoară zagoricenii şi costurenii accentuează totdeauna pe penultima întocmai ca polonii, mutând accentul în flexiune iarăşi întocmai ca polonii.
2. La sârbi, zdruncinându-se accentuaţiunea bohemă prin înrâurirea substratului românesc, a rămas totuşi tendinţa de a accentua pe cât se poate mai sus, astfel ca la auz să pară ca şi când accentul ar fi totdeauna pe prima silabă. Din această cauză, că o dovadă de tendinţa cea generală, când un nume se construieşte cu o prepoziţiune, numele poate să devină atonic, urcându-se accentul pe prepoziţiune, ceea ce la numele disilabice sau polisilabice e peste putinţă în celelalte dialecte slavice.
 Cunoscutul profesor de la Belgrad, d. Stoian Bošković, actualul ministru al Serbiei în România, mi-a observat într-o zi că din toţi străinii, slavi şi ne-slavi, bohemii sunt aceia care învaţă mai lesne şi vorbesc mai bine sârbeşte şi nu e de mirare, de vreme ce numai pe bohemi nu-i poate încurca vocala „r”, cantitatea prosodică şi accentuaţiunea sârbească.
 În acest chip băgarea sârbilor şi bulgarilor în unitatea ruteno-rusă a fost până acum ca un fel de iluziune optică, datorită împrejurării că ruşii, sârbii şi bulgarii au acelaşi alfabet şi aceiaşi limbă bisericească. Limba bisericească mai cu deosebire,  adică vechea bulgară, a servit a forma limba rusească cea literară, dându-i un aspect mai depărtat de graiul rusesc poporan şi apropiind-o într-un mod artificial de graiurile slavice trans-danubiane  şi aceeaşi limbă bisericească a fost în curs de secole limba oficială şi literară a sârbilor, astfel că la prima vedere ruseşte, sârbeşte şi bulgăreşte se pare a fi mai-mai totuna, deşi în realitate aceste trei graiuri aparţin la trei unităţi dialectale diferite. Prin fonetism, până şi prin accentuaţiune, întrucât nu s-a amestecat în ele substratul cel românesc, bulgara este un vechi dialect polon, sârba un vechi dialect bohem. La bulgari, fără îndoială, înrâurirea românească se resimte mai puternic decât la sârbi, ceea ce însemnează una din trei:
1. Sau că stratul sârbesc a fost, în provinciile pe care le-a ocupat, mai numeros decât stratul bulgar în celelalte provincii;
2. Sau că meso-latinii au fost mai compacţi şi mai energici sub bulgari decât iliro-latinii sub sârbi ;
3. Sau că sârbii n-au încetat mult timp de a fi în contact cu dialectele cele înrudite de la Iliria în sus până la Bohemia, pe când bulgarii s-au văzut deodată despărţiţi de trunchiul polonilor, aşa că cei dintâi au putut să reziste mai bine decât ceilalţi acţiunii substratului românesc.

Cate-trele cauzele au putut să concurgă la producerea efectului; cauza a treia însă ni se pare a fi fost cea mai decisivă: grabnica izolare a bulgarilor de elementul polon şi prelungita comunitate a sârbilor cu elementul bohem.

B.P. Hașdeu
Share this article :

Trimiteți un comentariu

 
Support : Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. Enciclopediae - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger