Nedeia dară
formează pe Dunăre un punct intermediar între Calafat pe de o parte, Celeiu şi
Corabia pe de alta, nu departe de Rahova din Bulgaria. Trag mai dinainte cu tot dinadinsul băgarea
de seamă asupra celor două puncte: Calafat, Corabia şi voi reveni apoi mai jos
cu un nou capitol de observaţiuni, din observaţiune în observaţiune, căci
critica
istorică trebuie să procedeze în acelaşi mod ca şi dobândirea rezultatelor în ştiinţele
naturale. La olteni „nedeie” însemnează „bâlci” sau „târg”. Cuvântul însă în
vechime pare a fi fost comun tuturor românilor. Astfel în Moldova, pe la jumătatea
secolului XVII, se cheamă „nedeie” o numeroasă adunare de oameni.
Locuitorii din
Nedeia sunt nedeiani. Într-o epocă nedeterminată, un număr oarecare dintre dânşii au emigrat,
mutându-se în munţii Moldovei şi întemeind acolo un mare sat în districtul Neamţului,
numit Nedeiani, de unde prin metateză - „Indeiani”. La 1657 acel sat Indeiani = Nedeiani avea o biserică,
despre care episcopul Melchisedec a publicat o notiţă: „feciorul popii Gligorii
de Indeiani”, afirmând învăţatul prelat că: „Indeani este cu greşeală scris
numele satului”. Astăzi acel sat se numeşte Ghindăoani, printr-o etimologie
poporană de la „ghindă”, sătenii nemaiînţelegând numele cel vechi, pe când
derivaţiunea cea istorică este de la Nedeia din Dolj, singurul sat românesc cu
acest nume.
În sec. XII - XIII, înainte de a cunoaşte pe
genovezi, românii cunoscuseră mai întâi pe veneţieni, ale căror corăbii, patronate
de imperiul bizantin, cutreierau Marea Neagră şi nu puteau de acolo să nu
viziteze din când în când Dunărea până unde e navigabilă, mai ales dară, până
la Vidin, deci până la Calafat. Însuşi numele Calafat este un termen italian,
care însemnează că corăbiile se opreau aici şi se reparau pentru întoarcere:
italieneşte „calafato”, „calafatare”. „Calafatul” ne explică „Corabia”, prin
care trebuiau mai întâi să treacă corăbiile cele veneţiene, iar la mijloc între
Corabia şi Calafat este Nedeia, „Nundinea”, punctul cel mai comercial la revărsarea
Jiului în Dunăre.
Numele, sensul şi poziţiunea cea dunăreană a Nedeii între
Corabia şi Calafat ar fi ele singure destule pentru a întrevede acolo amestecul
veneţienilor în sec. XII-XIII. Tradiţiunea muntenească despre portul cel
industrial „Nedeia-cetate” şi identitatea lui cu tradiţionalul mare oraş românesc
Ledian al sârbo-bulgarilor, vin apoi a întări acea bănuială. Să mai
adaug acuma cercetările dlui colonel Iannescu, fruntaşul geografiei noastre
militare, care constată că „lacul Nedeia intra altădată în matca Dunării”, iar
prin urmare comuna Nedeia era atunci imediat fluvială, după cum şi figurează ea în
secolul trecut pe harta lui Sulzer; apoi d. Iannescu ne mai procură următoarele
două observaţiuni preţioase :
a) „la Nedeia se afla urme de zidării vechi” ;
b) „la Nedeia pe marginea Dunării se află urmele unui
pod peste fluviu”.
B.P. Haşdeu
Trimiteți un comentariu