Saivan

  Saivan n. (şi săivan) I. (sens arhaic) cort deschis, litt. umbrar. NEC. 199: au descălecat Împărăţia în câmp sub saivan; 261. un saivan al Pașei ce era întins, de descălecară cu toţii şi Pașa şi Antioh-Vodă şi leşii. Amin. 157: sub Galata la câmp era saivanul întins. IST. 1715, p. 63: au pus saivanul sus într-un deal.

Var. (arhaice): saivant şi seivan. AMIR. 173: viind Pașa s-au împreunat sub saivant. GHE. RG. 299: saivantul este întins pe malul Dunării. N. COST. 63: din sus de Tighina pe podiş, despre Nistru, acolo era întins seivan-ul Paşii şi corturile. Dum. 19: p-amândoi ici-agalele Vizirului îi făcură bucăţi supt saivant.

II. (sensuri moderne) 1. adăpost de iarna pentru oi, în Moldova.

2. În Dobrogea, magazie cu perete de gard sau de trestie unde se adăpostesc șirele de tutun pe timp umed (Dr. Popovicf, Tutunul, p. 96).

SAYVAN (pers. sayeban „tente-abrit”), ombrage, tente ouverte (d. saye „ombre”); bulg. saivan „şopron”. Ca şi alţi termeni analogi (cf. otac), saivan a dobândit în limba modernă sensuri speciale şi locale.

Lazăr Şăineanu