Saivan n. (şi săivan) I. (sens arhaic) cort
deschis, litt. umbrar. NEC. 199: au descălecat Împărăţia în câmp sub saivan;
261. un saivan al Pașei ce era întins, de descălecară cu toţii şi Pașa şi
Antioh-Vodă şi leşii. Amin. 157: sub Galata la câmp era saivanul întins. IST.
1715, p. 63: au pus saivanul sus într-un deal.
Var. (arhaice): saivant şi seivan. AMIR. 173:
viind Pașa s-au împreunat sub saivant. GHE. RG. 299: saivantul este întins pe
malul Dunării. N. COST. 63: din sus de Tighina pe podiş, despre Nistru, acolo
era întins seivan-ul Paşii şi corturile. Dum. 19: p-amândoi ici-agalele
Vizirului îi făcură bucăţi supt saivant.
II. (sensuri moderne) 1. adăpost de iarna
pentru oi, în Moldova.
2. În Dobrogea, magazie cu perete de gard sau
de trestie unde se adăpostesc șirele de tutun pe timp umed (Dr. Popovicf,
Tutunul, p. 96).
SAYVAN (pers. sayeban „tente-abrit”), ombrage,
tente ouverte (d. saye „ombre”); bulg. saivan „şopron”. Ca şi alţi termeni
analogi (cf. otac), saivan a dobândit în limba modernă sensuri speciale şi
locale.
Lazăr Şăineanu
Trimiteți un comentariu