Anabasis
VI, 1,
5. După ce s-au făcut libaţii şi [grecii] au cântat peanul, s-au ridicat mai întâi tracii şi au dansat, înarmaţi, în
sunete de flaut. Ei făceau sărituri mari, cu agilitate şi [totodată] se
foloseau de cuţite. În cele din urmă, unul dintre dansatori se loveşte de
celălalt, în aşa fel ca să li se pară tuturora că omul a fost străpuns, iar
acesta cade cu dibăcie.
VII, 3,
21. După ce intrară la ospăţ fruntaşii tracilor de faţă, strategii şi ofiţerii
grecilor, precum şi solii trimişi de la vreo cetate, oaspeţii se aşezară la
masă în cerc. Apoi fură aduse tuturor măsuţe cu trei picioare. Acestea, cam
douăzeci la număr, erau încărcate cu bucăţi de carne şi pâini mari dospite erau
înfipte cu o frigare în bucăţile de carne. 22. Măsuţele erau rânduite de obicei
în faţa oaspeţilor. Exista următoarea datină de care Seuthes s-a slujit cel
dintâi: a luat pâinile ce se aflau în faţa sa, le-a rupt în bucăţi mici şi le-a
aruncat cui a socotit de cuviinţă. Acelaşi lucru l-a făcut şi cu cărnurile,
numai atât cât să guste. 24. [Paharnicii] de jur împrejur aduceau cornuri
umplute cu vin, pe care toţi le luau. 26. În toiul băuturii, a intrat un trac
cu un cal alb şi, apucând un corn plin, a zis: „Beau în sănătatea ta, Seuthes
şi îţi dăruiesc acest cal. Călare pe el vei prinde pe cine doreşti, iar în caz
de retragere, nu ai să te temi de duşmani”.
27. Un
altul aduse un sclav tânăr, pe care îl oferi în acelaşi fel, închinând în
sănătatea lui Seuthes. În sfârşit, altcineva dărui haine pentru soţia lui. Şi
Timasion a băut în sănătatea lui Seuthes, aducându-i în dar o cupă de argint şi
un covor în valoare de zece mine (o mină = 4, 366 kg argint). 28. Un anume
Gnesippos din Atena s-a ridicat şi a spus că există un minunat obicei
străvechi, potrivit căruia cei avuţi trebuie să facă daruri regelui pentru a-l
cinsti, iar regele la rândul său să dăruiască lucruri celor ce nu au.
„Îngăduie-mi deci - spuse acesta – să-ţi dăruiesc şi eu ceva şi să te cinstesc
astfel”. 32. După ce s-a ridicat în picioare, Seuthes a băut cornul său în
acelaşi timp [cu Xenofon] şi a vărsat pe el [ceea ce mai rămăsese]. Apoi au
intrat unii care suflau în cornuri asemănătoare celor cu care se dau semnale,
muzicanţi cu trompete din piele netăbăcită, mulţumită cărora ţineau măsura, ca
şi cum s-ar fi slujit de magadis. Seuthes însuşi se ridică, scoase un strigăt
de război şi sări cu multă agilitate, ca şi cum s-ar fi ferit de o săgeată. Au
intrat şi bufoni...
Trimiteți un comentariu