Doamna Chiajna/Clara

Written By Dragos Gros on luni, 10 martie 2014 | 07:49



  Murind după 1360, Alexandru-vodă îşi vedea în jurul său o numeroasă familie, din care măricei deja erau şi nepoţii săi Dan şi Mircea. Alexandru-vodă a fost căsătorit de două ori. Tânăr fiind, înainte de 1310, el luase pe fiica kinezului Ivancu Basarabă din Dolj, rudă cu foştii voievozi Mihai Liténul (Litovoi) şi Bărbat. Numele ei nu e sigur. După genealogia cantacuzină ea se numea Chiajna, ceea ce slavoneşte înseamnă „fiica kinezului” („principis filia”). După fântâna lui Fotino şi a Tunusliilor se poate admite numele Margarita sau Marghita.

Din acea primă căsătorie îi rămăseseră lui Alexandru-vodă doi fii, Nicolae şi Vladislav, care erau flăcăi pe la 1330, când îl ajutau pe tatăl lor în lupta contra regelui Carol-Robert. Ceva înainte sau ceva în urmă, Alexandru-vodă fiind văduv, lua în a doua căsătorie pe o străină catolică numită Clara, cu care a avut trei copii: două fete şi pe un al treilea, cel mai mic fiu, Radu-Negru.

Despre fiicele lui Alexandru-vodă în special, fântâna fundamentală este „bula lui Urban V” din 1370, adresată Doamnei Clara: „nobili mulieri Clare, relicte quondam Alexandri Wayvode în Wlachia vidue”, pe care Papa o lăuda pentru că ea o întorsese la catolicism pe fiica sa, împărateasa Bulgariei: „Imperatricem Bulgărie Illustrem natam tuam” şi o îndemna a o converti de asemenea şi pe cealaltă fiică, regina Serbiei: „alteram natam videlicet Ancham reginam Servie Illustrem”. Într-o bulă ulterioră din acelaşi an, Papa îi scria lui Vladislav-vodă, fiului vitreg al Doamnei Clara, bucurându-se că dânsa lucrează cu râvnă la răspândirea catolicismului în Ţara Românească: „catholicorum et religiosorum virorum, quorum multi in tuo dominio, presertim ex operatione dilecte in Christo filie nobilis mulieris Clare noverce tue”.

Din cele două fiice ale lui Alexandru-vodă, una era nevasta regelui sârb Vucašin. Bula papală o numeşte „Ancha”, desigur însă era Leanca, fiindcă îi zice „Alena” însuşi Vucašin într-o diplomă chiar din anul 1370, unde îi menţionează şi pe doi fii ai lor: Andrei şi faimosul Marcu Crăişorul, eroul epic al sârbo-bulgarilor, duşman al românilor, totuşi român el însuşi după mamă, văr primar cu Mircea cel Mare.

A doua fiică a lui Alexandru-vodă din Doamna Clara era nevasta împăratului bulgar Strašimir sau Sraţimir de la Vidin. Numele ei nu se cunoaşte şi-n zadar l-a căutat d. Jireček. Se ştie că ea avusese doi copii, pe Constantin, mort în Serbia la 1422 şi pe Doroslava sau Doroteea, căsătorită ceva înainte cu regele Ştefan Tvertko al Bosniei, vară primară cu Mircea cel Mare. Alexandru-vodă i-a permis Doamnei Clara să le treacă la catolicism pe amândouă fetele, deşi pe una ea n-a putut-o convinge; oricum însă Domnul a luat o înţeleaptă măsură aşa zicând de asigurare ortodoxă, pentru băiatul său, Radu-Negru, căsătorindu-l cu o bizantină, care desigur nu va fi trăit prea bine cu soacră-sa cea catolică. Se pare că Doamna Clara se împăca mai puţin cu propriul său fiu decât cu fiul vitreg, Vladislav-vodă. De aceea Papa Urban V nici nu vorbeşte Doamnei Clara despre fiul ei, devenit ortodox înflăcărat, negreşit graţie covârşitoarei înrâuriri a nevestei sale, grecoaica Kalinikia, mama lui Dan-vodă şi a lui Mircea cel Mare, acesta din urmă menţionând-o anume într-un hrisov printre binefăcătorii mănăstirii Tismana.

Numele femeiesc Kalinikia era întrebuinţat exclusiv la bizantini. Alexandru-vodă fiind prieten personal cu grecul Iacint Kritopul, pe care-l şi adusese la 1359 ca mitropolit al Ungro-Vlahiei, este de crezut că prin mijlocirea acestuia se va fi însoţit Radu-Negru cu Doamna Kalinikia, grecoaică fără îndoială, poate chiar din familia imperială bizantină, o Paleologină sau Cantacuzină, nu se ştie deocamdată. Dan-vodă, primul fiu al Doamnei Kalinikia, trebuie să fi fost cel puţin de vreo 25 de ani la 1385 când s-a urcat pe tron, astfel că însurătoarea lui Radu-Negru se urcă la anii 1359-1360, tocmai atunci când Alexandru-vodă se afla în deasă corespondenţă cu împăratul Ioan Paleologul şi cu patriarhul ecumenic Calist I.

Întreaga posteritate a lui Alexandru-vodă, din care Nicolae şi Vladislav din prima căsătorie se stinseseră fără urmă, a fost datorată nevestei a doua, străina cea catolică, Doamna Clara şi tot ei i s-a datorat în acelaşi timp întinsa reţea de alianţe a Ţării Româneşti în sec. XIV cu Bulgaria, cu Serbia, cu Bosnia şi cu Bizanţul. Cine oare să fi fost acea Doamnă Clara, mama lui Radu Negru, bunica lui Mircea cel Mare şi a Craiului Marco, aceea către care se adresa de-a dreptul Papa Urban V şi care avea o mare trecere chiar la Vladislav-vodă, deşi îi era mamă-vitregă? Voi începe prin a da un răspuns aprioric, după care voi proceda la a-l demonstra.

Doamna Clara, a doua nevestă a lui Alexandru-vodă era o maghiară, nepoata puternicului senior transilvan Micud, oarecând Ban unguresc al Severinului, din antica familie Kukenus, a cărui descendenţă actuală românească este neamul Văcăreștilor.

Trec de-a dreptul la demonstraţia documentară, pe care mă mir că n-a observat-o încă nimeni şi pe care nici eu însumi n-o observai în trecut, măcar că documentul în chestiune a fost demult cunoscut tuturor. Cea mai importantă diplomă de la Vladislav-vodă este actul de donaţie din 1372, depus oarecând în arhiva mănăstirii catolice din Cluj, de unde în secolul trecut l-a copiat Kornides şi l-a publicat tot atunci Frivaldszky.
Vladislav-vodă dăruieşte târgul Şercaia şi mai multe sate, toate în ţara Făgăraşului: „in terra Fuguras prope Alt”, boierului Magistru Ladislau, fiul Magistrului Ianoş de Doboka, nepotul lui Mikud-ban: „magister Ladislaus, strenuus miles, filius quondam Ianus Meister de Dobka, nepos Mikedbani”, pe care de vreo cinci sau şase ori îl numeşte iubit şi credincios consângean al său: „noster consanguineus dilectus et fidelis”, apoi îl mai face carne, sânge şi neam al său: „noster caro et sanguis et genitura”, mai repetă iarăşi despre legătura consângenităţii: „propter consanguinitatis connexionem qua ligati sumus”. Afară de înrudire, Vladislav-vodă arăta acestui străin o nemărginită prietenie, o adevărată frăţie de cruce: „nostro dilecto consanguineo et fratri”, amândoi luptători împreună împotriva turcilor: „contra Thurcos infideles”. Expansiunea amiciţiei exagerează învederat termenii, mai adăugându-se totodată latinitatea barbară a acestei diplome, dar faptul înrudirii rămâne necontroversabil. O asemenea înrudire se explică numai prin Doamna Clara, străină şi catolică, mamă bună a lui Radu-Negru şi mama vitregă foarte socotită de Vladislav-vodă, păstrând multă autoritate la curtea domnească chiar şi după moartea lui Alexandru-vodă, precum se vede din bula Papei Urban V. Magistrul Ladislau, iubitul „consângean” al lui Vladislav-vodă, trebuie să fie frate cu Doanma Clara, amândoi copii ai Magistrului Ianoş, care era fiu al lui Micud-ban.
Ceea ce mai întăreşte această concluzie este că în diploma din 1372 îl regăsim pe însuşi Negoiţă cel din capul genealogiei Văcăreștilor, făgărășan şi rudă de aproape cu Radu-Negru: „si et quando ipsum Ladislaum de Dobka, filium Janus Meister de Dobka, nepotem Miked Bani, praedictum contingeret transire universae carnis viam, Nicolaus filius ipsius Ladislai de Dobka etc.”. Acelui Negoiţă i se asigura moştenirea moşiilor părinteşti din ţara Făgăraşului.


B.P. Hașdeu
Share this article :

Trimiteți un comentariu

 
Support : Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. Enciclopediae - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger