Carmide
156d. Tot aşa stau lucrurile, Carmide şi
cu acest descântec. Eu l-am învăţat acolo în oaste, de la un medic
trac, unul din uceniciil lui Zalmoxis, despre care se zice că îi fac pe oameni
nemuritori. Spunea tracul acesta ca [medicii] greci aveau dreptate să cuvânteze
aşa cum v-am arătat adineauri. Dar Zalmoxis, adăugă el, regele nostru, care
este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără
să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neţinându-se seama de
corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul şi
iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: [anume]
pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Dacă acest întreg
este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune
şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său vin de la suflet şi de acolo
curg [ca dintr-un izvor] ca de la cap la ochi. Trebuie deci mai ales şi în
primul rând să tămăduim izvorul raului, ca să se poată bucura de sănătate capul
şi tot restul trupului. „Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece.
Aceste descântece sunt vorbele frumoase, care fac să se nască în suflete
înţelepciunea. Odată ivita aceasta şi dacă stăruie, este uşor să se bucure de
sănătate şi capul şi trupul”.
157b. Când mă învaţa leacul şi
descântecele, spunea: „Să nu te înduplece nimeni să-i tămăduieşti capul cu
acest leac, dacă încredinţează mai întâi sufletul, ca să i-l tămăduieşti cu
ajutorul descântecului. Iar acum zicea el aceasta e cea mai mare greşeală a
oamenilor: că unii medici să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă [a
sufletului şi a trupului]. Şi mă povăţuia foarte stăruitor să nu mă las
înduplecat de nimeni oricât de bogat, dintr-un neam ales sau oricât de frumos
ar fi să fac altfel. Deci eu, pentru că i-am jurat şi sunt nevoit să-i dau ascultare,
îi voi da într-adevăr ascultare. Şi dacă vrei, potrivit poveţelor străinului,
să-mi încredinţezi mai întâi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu descântecele
tracului, îţi voi da şi leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ţi pot ajuta cu nimic,
scumpe Carmide.
LEGILE
I.637d. Vorbesc nu de folosirea în general
a vinului sau de abţinerea totală, ci de beţia propriu-zisă: dacă trebuie să se
bea aşa cum beau sciţii şi perşii şi apoi cartaginezii, celţii, iberii şi
tracii, toţi aceştia fiind neamuri războinice, sau ca voi. Căci voi, după cum
spui, sunteţi foarte cumpătaţi, pe câtă vreme sciţii şi tracii beau vin
neamestecat deloc [cu apă], atât femeile cât şi bărbaţii şi îl împrăştie pe
hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare de fericire.
VII.795a. Aceasta ne-o arată obiceiul
sciţilor, care nu întind arcul numai cu mâna stângă şi trag săgeata numai cu
dreapta, ci se slujesc deopotrivă de amândouă mâinile, pentru o acţiune şi
pentru cealaltă.
VII.804d. Şi femeilor legea mea le-ar
statornici aceleaşi porunci ca şi bărbaţilor, că femeile să facă aceleaşi
exerciţii [ca şi bărbaţii]. Şi aş spune fără să mă tem acest lucru şi despre
călărie şi despre gimnastică, măcar că [după unii] aceasta s-ar potrivi
bărbaţilor şi nu femeilor. Mi-am făcut această convingere auzind nişte vechi
mituri. Cât despre vremurile noastre, bunăoară, ştiu că în jurul Pontului se
afla o mulţime nenumărată de femei, care se numesc sarmatide şi cărora li s-a
rânduit, ca şi bărbaţilor, să ia parte nu numai la călărie, ci chiar la
mânuirea arcurilor şi a celorlalte arme, exerciţii pe care le fac şi ele
deopotrivă cu bărbaţii.
Trimiteți un comentariu