A trăit în Bizanţ
în prima jumătate a sec. al VI-lea şi în jurul anului 520 a alcătuit un lexicon
de nume de popoare. Autorul nu călătorise mult şi avea cunoştinţe geografice
limitate. Opera sa a fost rezultatul unei munci de compilaţie şi ne-a fost
transmisă numai într-un rezumat al lui Hermolaos de pe la anul 700.
Nume de popoare
Agatârşii, un neam dincolo
de Haemus. Sunt numiţi aşa fie de la Agathyrsos, fiul lui Heracles, fie, după
cum susţine Peisandros, de la thyrsii lui Dionysos. Accentul e grav. Cuvintele în
„-sos” de peste două silabe, sfârşind înainte de terminaţie într-un sunet care
nu se schimbă, se pronunţă cu accent grav: Magarsos, oraş în Cilicia,
Maimorsos, oraş al istrilor. La fel Agathyrsos, nume propriu şi nume etnic.
Sunt numiţi şi agathyrsioi, cu valoare de adjectiv posesiv sau de nume etnic.
Cursa lui Ahile, insulă dincolo
de Taurida. Există şi o insulă a lui Ahile. Unii îi spun Leuce.
Bastarnii, un neam care
locuieşte dincolo de Istru.
Bizone, oraş pontic. Numele etnic poate fi
Byzonaios sau Bizonites, dar e Bizonios ca Pallenios.
Bybai, oraş dincolo de peuceţi. Numele etnic
Bybaios. E un neam tracic. Etnicul Byzai, ca şi Locroi sau Delphoi.
Getia, tara geţilor. Căci get e nume etnic, nu
nume de persoană. E un neam tracic. Există şi la feminin geta, căci astfel se numea soţia lui Filip, fiul lui Amyntas. Ca
adjectiv posesiv se zice getic, de unde Getica lui Criton. Şi la feminin
getica. Obiceiurile geţilor: înjunghie soţia (pe mormântul) bărbatului şi cântă
din citeră când merg în solie. Arian îi numeşte geteni.
Goţii, un neam care a locuit mai înainte lângă
(Lacul) Moetic, dar mai târziu s-a strămutat în interiorul Traciei, după cum am
spus în cele privitoare la Bizanţ. Îşi aminteşte şi Parthenios din Phokaia.
Daai,
neam scitic; sunt nomazi. Sunt numiţi şi dasai, cu s.
Dacia, ţară aproape de Boristene. Dacii, pe care îi
numim dai, căci geţi (îi numim) pe cei care locuiesc înspre Pont şi spre răsărit,
iar dai pe cei din partea opusă, înspre Germania şi izvoarele Istrului. Există şi
la atici numele de sclavi Daos şi Geta.
Danubis sau Danusis, fluviul Istru, numit odinioară
Matoas. A fost numit astfel în urma unei nenorociri întâmplate sciţilor. Matoas
se numeşte în limba elină „nevătămator”, deoarece au trecut de multe ori peste
el şi n-au suferit nici o vătămare. Iar Danusis înseamnă în traducere
aproximativă „având motiv a greşi”.
Eleutherai, oraş în Boeţia...
este şi altul pe fluviul Istru, în Pont, numit aşa deoarece tovarăşii lui
Iason, fugind de Aietes, au fost eliberaţi acolo de frică.
Tracia, [de la regele Trac, care a murit odinioară
la ei, sau] de la nimfa Tracă, fiică de titan, din care (descinde) şi Doloncos,
fiul lui Cronos. Există ţara tracilor, care se numea Perce şi Aria. Numele
etnic: trac şi thrassa sau thratta în limba atică (acest nume din urmă înseamnă)
şi sclavă din Tracia sau o specie de peşte şi de pasăre. Femininul: traca, de
la trac. Se mai spune şi „thraikios”, cu „i” sonor, iar numele etnic şi „Threikes”;
şi la feminin „Threissa”, iar ca adverb „thrakisti” (ca
tracii), că de la „thrakizo” (mă port ca tracii).
Istros, oraş în Creta... al doilea oraş Istros (se
află) în Pont. Numele etnic e Istrios şi Istrieus (istrian). Arian îl numeşte
Istria, ca Olbia. Etnicul acestuia e Istrianos, ca Olbianos. Şi, cu schimbare, (se zice) lacul
Istrienos, iar la feminin Istriana.
Callatis, orăşel pe ţărmul
Pontului: Strabon, în cartea a şaptea. Cică în el s-a găsit un coşuleţ asemănător
cu cele de la Thesmophorii. Cetăţeanul (se numeşte) calatian, ca
trallian, sardian; de aici Istros Calatinul, care a scris o frumoasă carte
despre tragedie. Pare a fi de la Callatia, ca Olbianos (de la Olbia); dacă nu s-a născut
cumva de la genitivul ionic Callatios.
Crobyzi, neam la sud de Istru. Hecateus, în (opera)
sa
Europa. De aici pământul crobyzic.
Niconia, oraş în Pont la gurile Istrului. Strabon, în
cartea a şaptea. Numele etnic e niconiat, ca rhitymniat.
Odrysi, neam din Tracia. Strabon, în cartea a şaptea.
Se spune Odrysios, Odrysia şi Odrysidai, iar la feminin Odrysiadas şi Odrysis.
Este şi un oraş al lor: Odrysa, căruia i se zice şi Odrysia. Se zice şi odrys şi
odrysit.
Peuce, insulă în Istru. Locuitorii ei (se numesc)
peucini.
Pontul, în mod precis Euxin. Numele etnic e Pontios,
Pontia şi Pontias, iar adjectivul posesiv e pontic.
Saixai, neam lângă Istru.
Sarmaţi, neam scitic. Ţara lor (se numeşte) Sarmatia
şi Muntele Sarmatic (Carpaţii de la izvoarele Vistulei până la Dunăre).
Sciţi, neam tracic. Mai înainte se numeau nomai;
iar sciţi (li se zice) de la Scytes, copilul lui Heracles. Unii (cred că) de la
scyzesthai, „a se supăra”, căci sunt foarte supărăcioşi. Se zice deci Scythia,
sciţi, scitici, scitica şi (ţara) scitică. Există şi un soi de încălţăminte, ca
(sandalele) persane. Iar Scythie (înseamnă şi) „adunătură, mulţime scitică”,
(se zice) şi „în ţara scită" şi „fier scitic”. De unde aposcythiasai (înseamnă)
„a tăia cu fierul”. Vocativul e Scytha, ca Persa, dar există şi Scythe. Şi femininul
Scythis şi Scythaina, ca Cericaina şi scythizein „a trăi ca sciţii”.
Scymniazii, neam (care
locuieşte) împreună cu geţii. Eudoxos, în cartea a patra (a lucrării sale) „Înconjurul
pământului”, spune: „Scymniazii şi geţii".
Tomeus, oraş lângă Odessos. Strabon, în cartea a şaptea.
Numit astfel din cauză că acolo a fost tăiat Apsyrt, fiul lui Aietes, de către
Medea şi Iason, pe când fugeau... Cetăţeanului i se zice tomitan, la feminin
tomitană. Ar trebui să se scrie cu diftong, ca atarneit.
Trausii, oraş al celţilor („al celţilor", după
unele manuscrise, iar după altele „al geţilor”). Neam pe care elenii îl numesc
agatârşi.
Trimiteți un comentariu