Porţiunea cea mai veche a cronicei anonime
se încheie cu întemeierea
Moldovei de către Dragoș-vodă la 1359. Întreaga bucată, de la început până la
sfârşit, nu cuprinde în sine absolut nimic fabulos, afară numai doară de
originea românilor din Veneţia, care s-a explicat şi ea prin coloniile cele
veneţiene în Oltenia în sec. XIII, mai cu
seamă la Nedeia. Datoria vasalului Bărbat-vodă de a ajuta pe suzeranul rege
Ladislau, invaziunea tătarilor
în Ungaria la 1285, lupta cea de lângă Tisa „circa septem castra”, dezbinarea religioasă între doljeni şi romanăţeni, toate acestea limpezesc
de-a păr-a-fir elementele curat istorice ale porţiunii celei vechi a cronicei
anonime.
Aşadar, strămoşii lui Dragoș-vodă, plecaţi
din Oltenia pe la 1285, fuseseră kinezi din Romanaţi, din aceeaşi ramură a
Basarabilor de unde se trăgea Dan-vodă cel de la 1290, al cărui frate Tihomir
rămase apoi tulpina tuturor Domnilor Ţării Româneşti până la Mircea cel Mare şi
mai jos. Se poate dară afirma cu tot dreptul, că întemeietorii ambelor State
româneşti, Muntenia şi Moldova, au fost din aceeaşi familie, deşi nu tocmai fraţi,
după cum o bănuia genialul Cantemir.
Cuvintele
lui Miron Costin din poema sa
polonă: „Este un sat numit Cuha în ţara Maramureşului, unde locuia cu ai săi
Dragoş fiul lui Bogdan, iar Bogdan era mândru de înrudirea sa cu vechii Domni”,
nu se confirmă până acum, de vreme ce nu se ştia încă originea lui Dragoş, pe
când astăzi, neamul cel vechi domnesc al voievozilor din Maramureş, ca
descendent din Basarabii cei Romanaţeni, consângeni cu posteritatea voievodului
oltenesc Dan, se adevereşte.
După date istorice pozitive, Dragoș-vodă
nu era fiu al lui Bogdan-vodă, ci amândoi erau chiar rivali şi vrăjmaşi, dar
totuşi din aceeaşi mare familie
kinezială, care s-ar putea numi a Bogdăneştilor. După retragerea străbunului
lui Dragoș-vodă la 1285 prin goana
Letinilor de la Nedeia, peste puţin, Bărbat-vodă a murit, dacă nu cumva va fi
fost răsturnat sau omorât din cauza tendinţei sale catolice. Deochiaţi,
Basarabii din Dolj au căzut pentru mult timp şi kinezii olteneşti n-au mai voit
a alege voievod pe altcineva decât pe ortodoxul Basaraba din Romanaţi. Dan-vodă
pierind el însuşi în război la 1298, l-a urmat pe tron fratele său Mircea. Cronica anonimă, enigma până aici,
capăta o neaşteptată valoare istorică, confirmându-se prin episodul fraţilor
Liten-vodă şi Bărbat-vodă, pe care ea însăşi îi confirmă la rândul său.
Înverşunata lupta de vreo jumătate de secol în Oltenia între catolicism şi
ortodoxie, de la 1246 până pe la 1290, terminată apoi prin definitiva dărâmare a propagandei papistaşe,
este un moment de o extremă importanţă în istoria naţionalităţii române, pe
care a scăpat-o biserica răsăriteană mai mult chiar decât vitejia neamului.
Dacă ar fi reuşit Letinii, dacă Oltenia, cuibul Statelor româneşti ar fi
încăput pe gheara clerului celui
mai necetăţenesc şi a celui mai corupător, a celui mai puţin evanghelic şi a
celui mai cosmopolit totodată, Muntenia şi Moldova, despărţite de orientul
Europei, ar fi ajuns de mult ungurească şi polonă.
Trimiteți un comentariu