Home » , , , , , , , , , , » Solinus

Solinus

Written By Dragos Gros on luni, 14 aprilie 2014 | 06:34





 A trăit în secolul al III-lea e.n., cam în jurul anului 250 şi este autorul opusculului „Culegere de fapte memorabile”, pentru care a folosit îndeosebi „Istoria naturală” a lui Pliniu cel Bătrân. Materialul este rânduit geografic, în aşa fel încât scriitorul porneşte de la Roma şi prezintă informaţii din regiuni tot mai îndepărtate din Europa, Africa şi Asia. (C. Iulii Solini Collectanea rerum memorabilium iterum recensuit Theodor Mommsen, Weidmann, Berlin, 1895).

Culegere de fapte memorabile
10. 1. Acum e locul să ne îndreptăm spre Tracia şi să întoarcem pânzele [corăbiei] spre cele mai destoinice neamuri ale Europei. Cei care doresc să-i cerceteze cu grijă vor afla cu uşurinţă că barbarii traci au un dispreţ pentru viaţă dintr-un fel de exerciţiu natural al înţelepciunii.
2. Toţi sunt gata pentru moartea de bună voie, deoarece unii dintre ei socotesc că sufletele morţilor se întorc, iar alţii că ele nu mor, ci devin mai fericite. La cei mai mulţi naşterile sunt însoţite de plânsete şi chiar părintele primeşte plângând pe copilul nou născut;
3. Dimpotrivă, înmormântările sunt atât de vesele încât pe răposaţi îi însoţesc cu manifestări de bucurie. Bărbaţii se fălesc cu numărul femeilor şi socotesc lucru de cinste să aibă multe soţii. Femeile, care ţin mult la cinstea lor, se urcă pe rugurile soţilor morţi şi, ceea ce socotesc drept cel mai mare semn al curăţeniei, se aruncă în flăcări.
4. Femeile de măritat se duc la bărbaţi nu după hotărârea părinţilor, ci acelea care se disting prin frumuseţe cer să fie vândute la mezat după ce li se îngăduie să se stabilească valoarea lor, se căsătoresc nu după obiceiuri, ci după preţurile [oferite]; iar cele năpăstuite din pricina urâţeniei lor îşi cumpără cu zestrea lor soţii cu care se mărită.
5. În timpul prânzului soţii înconjura vetrele, aruncă în foc sămânţa din buruienile pe care le au şi, după ce sunt loviţi de mirosul acestora, cu simţurile amorţite, simt o veselie asemănătoare cu beţia.
6. Acestea sunt cele în legătură cu obiceiurile, iar despre locuri şi populaţii cele ce urmează. Pe Strimon locuiesc, în partea dreaptă, denteleţii şi multe alte neamuri de bessi până la râul Mestus, care înconjoară cu apele sale poalele [muntelui] Pangeu.
7. Hebrul izvorăşte din pământul odrisilor şi fluviul acesta curge printre prianţi, dolongi, tini, corpili barbari, atingând şi pe ciconi. Apoi [urmează] Haemus, înalt de şase mii de paşi; regiunile din spatele acestuia sunt locuite de geţi, sarmaţi, sciţi şi multe alte neamuri.
8. Pe ţărmul pontic locuieşte neamul sitonilor, care este socotit în rândul celor mai de seamă neamuri, deoarece acolo s-a născut cântăreţul Orfeu. În partea stăpânită de sciţii plugari a fost celebru pe timpuri oraşul Gerania (barbarii îl numesc Cathizon), de unde se spune că au fost izgoniţi pigmeii de către cocori (gerania). Se ştie în mod lămurit că în ţinutul de la miazănoapte zboară foarte mulţi cocori iarna.
23. Hotarele Traciei sunt dinspre miazănoapte Istrul, dinspre răsărit Pontul şi Propontida, iar dinspre miazăzi Marea Egee.
 12, 3. Aceste adâncimi [ale Pontului Euxin] au foarte mulţi delfini, care pricinuiesc în fel şi chip uimirea noastră. Înainte de toate, nu există animale de mare mai iuţi, aşa că de multe ori, în salturile lor, ei sar peste pânzele corăbiilor...
12, 13. În Pont sunt foarte mulţi toni, căci ei aproape că nu se înmulţesc în alte părţi şi nicăieri nu cresc mai repede că aici şi anume din pricină că apele sunt mai dulci. Pătrund aici primăvara, intră pe lângă ţărmul drept şi ies pe lângă cel stâng: se crede ea ei fac astfel, deoarece văd mai bine cu ochiul drept decât cu cel stâng.
13, 1. Istrul izvorăşte din munţii Germaniei, pornind dintr-un munte care se află în faţa rauracilor din Galia. Primeşte şaizeci de afluenţi aproape toţi navigabili; se varsă în Pont prin şapte braţe, dintre care primul este Peuce, al doilea Naracustoma, al treilea Calonstoma, al patrulea Pseudostoma, căci Borionstoma şi apoi Spilonstoma sunt mai domoale decât celelalte, iar al şaptelea este leneş ca o mlaştină, aşa că n-are cum să fie comparat cu un fluviu. Primele patru sunt atât de mari, încât pe o lungime de patruzeci de mii de paşi nu se amestecă cu apa mării şi-şi păstrează neschimbat gustul de apă dulce.
2. În tot Pontul cresc foarte mulţi brebi, pe care cu un alt cuvânt îi numim castori. Lutrul este asemănător cu ei, fiind un animal cu muşcătură foarte puternică, în aşa fel că atunci când atacă omul, nu-şi desface dinţii decât înainte de a simţi că pârâie oasele rupte. Testiculele lui sunt căutate spre a servi ca medicament; de aceea, atunci când el ştie că este urmărit, spre a nu fi prins cu folos, îşi mănâncă singur testiculele.

3. Pontul trimite şi mărgăritare, pe care, după locul lor de origine, le numim pontice, de diferite specii: unele au stele aurii, altele au stele de culoarea sângelui; acestea sunt considerate sacre; căci cele preţuite mai mult ca podoabă decât pentru folosul lor, n-au pe ele picături, ci linii colorate.
Share this article :

Trimiteți un comentariu

 
Support : Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. Enciclopediae - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger