2. revoltă, rebeliune. N. COST. 74: pe vremea
zurbalelor Ţarigradului asupra lui Sultan Mustafa la Odriu. NEC. 189: pre acea
vreme se întâmplă de era multe zurbale în Ţarigrad; HRIST. (1818): Nu era zi
trecută a nu fi zurba făcută. NEGR. I. 153: oameni buni! Maria Sa Vodă întreabă
ce vreţi şi ce cereţi şi pentru ce aţi venit aşa cu zurba?
II. (sens modern) bătaie, ceartă, păruială.
BASME III, 85: împărătiţa le tăia pofta de zurbă. ORAŞ. II, 52: în tot locul
chef să fie, chef, zurbale şi beţie.
ZORBA (pers. zorbaz „qui montre sa force,
athlète”), rebelle, séditieux (d. zor „force” şi baz „qui joue”); sârb. zorba
(cf. žurba „presse, foule, hâte”).
zorbagiu m. (şi zurbagiu) (arhaic) rebel,
răzvrătit.
Lazăr Şăineanu
Trimiteți un comentariu