Clemens din Alexandria

 Titus Flavius Clemens (c. 150 – c. 215)

                                                 

 Covoarele

I, 15, p. 130. (Stahlin, II, p. 42) ...Este limpede că barbarii îi cinstesc cu deosebire pe legiuitorii şi dascălii lor, numindu-i zei... Îmi pare că ei au simţit binefacerile mari ale bărbaţilor înţelepţi şi i-au cinstit. La rândul lor, aceşti bărbaţi au arătat că înţelepciunea lor este în folosul obştii; [aşa sunt] toţi brahmanii, odrisii şi geţii...

 I, 16, p. 132 (Stahlin, II, p. 49) ...Tracii au inventat aşa-numita „harpe”. Este un cuţit mare, încovoiat. Ei, cei dintâi, s-au folosit de „pelte” pe cai. La fel ilirii au descoperit aşa-numita „parma”...

IV, 8, p. 213 (Stahlin, I I, p. 274) ... Geţii, un neam barbar care a gustat şi el din filozofie, aleg în fiecare an un sol [spre a-l trimite] semizeului Zamolxis. Zamolxis a fost unul dintre apropiaţii lui Pitagora. Aşadar este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filozofia. Cei care nu sunt aleşi se mâhnesc amarnic, spunând că au fost lipsiţi de un prilej fericit.

 V, 5, p. 240 (Stahlin, II, p. 346). Aristocritos, în cartea I a „Respingerii părerilor lui Heracleidoros”, amintește de o scrisoare cu următorul conţinut: „Regele sciţilor Ateas către poporul bizantin: Nu vă atingeţi de veniturile mele, ca să nu-mi adap iepele în apa voastră. Barbarul le-a arătat în chip simbolic că va porni cu război împotriva lor.

V, 8, p. 242 (Stahlin, II, p. 335). Nu numai înţelepţii egipteni, ci şi dintre ceilalţi barbari, cei care s-au dedicat studiului filozofiei au căutat să folosească forma simbolică. Se spune că şi Idanthuras, regele, după cum povesteşte Ferecide din Syros, a trimis lui Darius, care trecuse Istrul şi ameninţa cu război, ca simbol în loc de scrisoare: un şoarece, o broască, o pasăre, o săgeată şi un plug. Toţi erau încurcaţi - cum este şi firesc - în privinţa sensurilor acestor simboluri; comandantul suprem Orontopatas spunea că sciţii vor preda puterea, arătând că şoarecele înseamnă locuinţele, broasca înseamnă apele, pasărea înseamnă aerul, săgeata înseamnă armele, iar plugul însemna ţara lor. Xiphodres, în schimb, a dat altă tălmăcire. El a spus: „Dacă nu ne vom înălţa în văzduh ca păsările, ori nu ne vom ascunde ca şoarecii sub pământ, ori ca broaştele sub apă, nu vom putea scăpa de săgeţile lor, căci nu suntem stăpâni în această ţară”.

VII, 4, p. 302. (Stahlin, III, p. 16). Grecii cred că zeii au înfăţişări şi patimi omeneşti. Fiecare îi zugrăveşte după chipul său, cum spune Xenofan: „Etiopienii [îi socot] negri şi cârni, iar tracii roşcaţi cu ochi albaştri”. Tot aşa şi sufletele zeilor se plăsmuiesc după cum sunt ale lor. Astfel unii barbari şi-i închipuie cruzi cu apucături sălbatice...