Home » , , , , , , » Bocluc

Bocluc

Written By Dragos Gros on vineri, 12 septembrie 2014 | 08:59


 (în Moldova „bucluc”) 1. balegă, gunoi. GLOS. 80: bocluc, excrement, mai vârtos omenesc: „a mânca bocluc”, a spune minciuni (cf. boc).

2. cârpe, bagaje mărunte, catrafuse. CR. I, 134: am găsit şi secure şi frânghie şi sfredel sub buclucurile d-tale. GANE I, 94: să începem a strânge buclucurile; 102: am întâlnit pe Osman cu toate buclucurile în spate.

3. fig. (şi archaic) fapta necuviincioasă. ANON. 143: mai multe boclucuri de acestea ieşea la maidan pentru care au poruncit Caimacanilor să-l cheme pe Cluceriul Ştirbei să-i zică să dea banii, să-i întoarcă săracilor.

4. fig. Încurcătură mare, nevoie, sinonim cu „belea”. MARION 44: în ziua în care se întâmplase boclucul. XEN. 32: ce o să iasă din istoria asta, nu ştiu, dar buclucul e gata; 65: de m-ai da afară îţi fac bucluc; 110: mă scapi şi pe mine de o mulţime de buclucuri. Cu acest din urmă sens şi în regiunea limitrofă a Ardealului (Reteg. 44: slugile se bucurară că mai pot face bucluce sluguţei. Proverbul „a dat de bocluc” corespunde variantelor „a dat de pocinog” şi a dat de şugubină" (Isp. Rev. 1, 227).

5. ceartă, gâlceavă. GLOS. 80: a face bocluc, a face ceartă, a băga într-o nevoie, a comite o prostie; (d. Sucévai: bucluc; sfadă, vorbă rea).

BOKLUK, fumier, ordure ; fig. sottise, chose laide, ignoble (Redhouse: fig. a state of disorder or misery); bulg. sârb. bokluk „gunoi”. Sensul primitiv al vorbei se afla numai la românii bănăţeni; înţelesul metaforic predomină româneşte.


Lazăr Şăineanu
Share this article :

Trimiteți un comentariu

 
Support : Creating Website | Johny Template | Mas Template
Copyright © 2011. Enciclopediae - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template
Proudly powered by Blogger