Zorba

 Zorba f. (şi zurba) I. (sensuri arhaice) 1. rebel. CAPIT. 295: din cei mai mari ai tătarilor care s-au socotit mai zorbale, au omorât Pașa într-o noapte 13 şi aşa s-au aşezat trebile despre tătari. VAC. 256: să facă războaie asupra unor zorbale, ce se sculase împotriva Împărăţiei. AR. 160 (d. 1821): s-au amăgit de s-au unit cu zurbalele.

2. revoltă, rebeliune. N. COST. 74: pe vremea zurbalelor Ţarigradului asupra lui Sultan Mustafa la Odriu. NEC. 189: pre acea vreme se întâmplă de era multe zurbale în Ţarigrad; HRIST. (1818): Nu era zi trecută a nu fi zurba făcută. NEGR. I. 153: oameni buni! Maria Sa Vodă întreabă ce vreţi şi ce cereţi şi pentru ce aţi venit aşa cu zurba?

II. (sens modern) bătaie, ceartă, păruială. BASME III, 85: împărătiţa le tăia pofta de zurbă. ORAŞ. II, 52: în tot locul chef să fie, chef, zurbale şi beţie.

ZORBA (pers. zorbaz „qui montre sa force, athlète”), rebelle, séditieux (d. zor „force” şi baz „qui joue”); sârb. zorba (cf. žurba „presse, foule, hâte”).

zorbagiu m. (şi zurbagiu) (arhaic) rebel, răzvrătit.

Lazăr Şăineanu

Bocluc

 (în Moldova „bucluc”) 1. balegă, gunoi. GLOS. 80: bocluc, excrement, mai vârtos omenesc: „a mânca bocluc”, a spune minciuni (cf. boc).

2. cârpe, bagaje mărunte, catrafuse. CR. I, 134: am găsit şi secure şi frânghie şi sfredel sub buclucurile d-tale. GANE I, 94: să începem a strânge buclucurile; 102: am întâlnit pe Osman cu toate buclucurile în spate.

3. fig. (şi archaic) fapta necuviincioasă. ANON. 143: mai multe boclucuri de acestea ieşea la maidan pentru care au poruncit Caimacanilor să-l cheme pe Cluceriul Ştirbei să-i zică să dea banii, să-i întoarcă săracilor.

4. fig. Încurcătură mare, nevoie, sinonim cu „belea”. MARION 44: în ziua în care se întâmplase boclucul. XEN. 32: ce o să iasă din istoria asta, nu ştiu, dar buclucul e gata; 65: de m-ai da afară îţi fac bucluc; 110: mă scapi şi pe mine de o mulţime de buclucuri. Cu acest din urmă sens şi în regiunea limitrofă a Ardealului (Reteg. 44: slugile se bucurară că mai pot face bucluce sluguţei. Proverbul „a dat de bocluc” corespunde variantelor „a dat de pocinog” şi a dat de şugubină" (Isp. Rev. 1, 227).

5. ceartă, gâlceavă. GLOS. 80: a face bocluc, a face ceartă, a băga într-o nevoie, a comite o prostie; (d. Sucévai: bucluc; sfadă, vorbă rea).

BOKLUK, fumier, ordure ; fig. sottise, chose laide, ignoble (Redhouse: fig. a state of disorder or misery); bulg. sârb. bokluk „gunoi”. Sensul primitiv al vorbei se afla numai la românii bănăţeni; înţelesul metaforic predomină româneşte.

Lazăr Şăineanu